duminică, 7 octombrie 2007

sal, nu am mai scris de mult, asa ca m-am gandit ca poate recuperez azi. Ca si tema ma gandeam la noul meu stil de viata, si anume, recenta mea plecare la studii in afara. Cand am plecat m-am gandit ca ar fi sansa mea sa fiu libera, sa nu am pe nimeni pe cap care sa imi spuna ce sa fac, si cu toate astea mi-am dat seama, ca uneori exact acele persoane imi lipsesc.

Am vrut libertate, dar nu m-am gandit ca libertate in sensul meu necesita si prieteni, adica viata de unul singur nu are sens. Am plecat in germania, si am posibilitatea sa ma duc la party-uri, sa ma imbat, sa stau pana dimineata, sa ma culc cu cine vreau, sa ma vad cu cine vreau cand vreau, dar am descoperit ca nu am pe nimeni. E drept ca sunt la inceput, ca voi avea prieteni, persoane cu care sa ies, dar nu acele pe care le am undeva departe, si care ma stiu deja, alaturi de care nu pot fi.
Libertate fara prieteni nu are valuare...

miercuri, 11 iulie 2007

maturitatea sucks

E greu sa fi matur!!! Toata lumea asteapta imposibilul de la tine, la fel si tu. A termina liceul nu e usor, adica nu ma refer la bac, note, etc... Ma refer la responsabilitatea de dupa. Cum dracu sa fi pus in situatia sa alegi intre iubire si cariera, sau familie??? Cum naiba sa decizi intre suflet inima si ratiune... Aceasta perioada este cea in care cu siguranta fiecare voce din interior iti spune altceva, fiecare gand te indruma in alta parte, iar tu trebuie sa gandesti rational.

La naiba, doar nu suntem roboti, si ceea ce facem este sa actionam ca unii.
Lucrul care ma sperie la ora asta este a imi lasa tot ce e drag in urma, de a pleca de langa familie, prieteni, si chiar iubit, pentru a locui in germ,ania, doar pentru o diploma pe care nu scrie inginer cu facultate la bucuresti, ci inginer cu facultate in germania, sau stiu eu ce alte tari. Faza tare este ce va fi peste cativa ani, deoarece fiind in EU, granitele sunt deschise, si pana la urma tot cam acolo se ajunge: Germnia sau Romania tot aia va insemna.

Dar acum asta nu ma ajuta, si nici rudele si prietenii nu imi sunt de folos, deoarece nu pot sa aduca germania aici in bucuresti.
Nu stiu cum le-a fost altora, poate mai usor, dar acesta este pasul in care viata nu e de partea mea, nu ma ajuta, si imi ofera un obstacol pentru constiinta, suflet; o lupta intre rational si irational...

Kiss you all, si sper ca voua va este sau v-a fost mai usor... :(((

duminică, 24 iunie 2007

un examen al vietii...

Daca pana acum am fost tinuti pe brate, de rude, de prieteni si de profesori, acum incepem sa ne pierdem si acel ultim strop de ajutor. Nu spun ca nu vom mai primi sjutor si de acum in colo, deoarece nici prietenii nici parintii nu ne vor intoarce spatele, insa de acum suntem pusi in fata faptului, de a fi independenti, de a ne forma propria viata.

Ma refer la cei care acum dau bacul. In elvetia numele acestui examen este: "Maturaprufung" ceea ce inseamna "examenul maturitatii". Bacalaureatul pare a fi doar un examen la care tocesti, si stai in fata unor persoane, mai mult sau mai putin batute in cap carora le spui ceea ce ai invatat pe dinafara. Oare chiar asta e??? Eu cred ca nu; eu cred ca este un examen in care dovedesti ca in toti acesti ani ai invatat sa gandesti, ai invatat sa inveti, si sa preiei din multele informatii care ti-au fost oferite ceea ce ai crezut de cuviinta a fi important si folositor. Ai invatat sa te descurci, iar trecand de acest examen esti liber sa iti faci alegerea, o facultate, sau un serviciu, ...

Examenul de bacalaureat este deci doar o treapta, care nu este imposibila, si care iti ofera calificativul, ca esti apt sa te descurci in viata, si ca sti ce te intereseaza, si ce vrei, ca te-ai "maturizat".

Cu ocazia asta vreau sa le urez succes celor care vor incepe saptamana viitoare, si sa ii felicit pe cei care deja au scapat de aceasta grija!!!
(pe cei de la liceul german...)

marți, 12 iunie 2007

ce onoare...

As vrea in acest entry, mai putin obijnuit si cu o legatura mai mica la tema blogului, sa ii multumesc in primul rand domnului psaico, pentru invitatia de a participa la un concurs organizat de el.
Pentru cei care nu stiu inca despre ce este vorba, concursul este unul de blogentry-uri, care sunt votate, iar castigatorul primeste un premiu (cel mai mare fiind cred rating-ul). Mai multe amanunte, despre idea acestui concurs gasiti aici.
Si eu, dupa cum am afirmat mai devreme particip la acest concurs, cu un post cu titlul: O noua fila, un nou capitol. Deci cititi-l, si daca va place, astept sa imi dati 5 stelute verzi. ;) (asa se coloreaza cand trece mausul peste ele, ca altfel tot galbene sunt... :P) Si cu un drum puteti sa va uitati si peste celelalte posturi din concurs, deoarece cred ca merita si restul sa fie citite. :)


Mersi, anticipat tuturor care ma voteaza!!!



miercuri, 6 iunie 2007

O zi ciudata

Nu stiu cum se face, dar exista zile obijnuite, monotone, si pe urma niste zile in care esti plin de noroc, in care te miri si tu de unde apare.
Astazi in schimb am dat de o noua categorie de zile, aceea in care iti merge prost. Sa citez putin din Murphologie, k tot imi plac Legile lui Murphy asa de mult: "Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde. "
Da, asta mi s-a intamplat mie azi!!! Totul incepe dimineata, cand ma cert cu tata pe o tema, a carui rost nu ii gasesc. Mai mult, erau doar niste cuvinte aruncate in vant, fara vre-o logica(Gen: nu isi face dentista program pentru tine!! Ceea ce nici nu ma gandeam sa se intample). Pe urma, la scoala, a aparut un nou conflict, deoarece eu am spus ceva, ce a ofensat cealalta persoana. Nu zic ca nu am gresit, dar totul se putea rezolva cu mai putini nervi si mai repede. Iar pe urma m-am certat si cu mama pe tema pe care m-am certat cu colegii si diriga. (ma intreb daca a scapat careva). Nici acum nu am inteles ce s-a intamplat, si de ce atatea si mai ales atatia nervi, dar probabil ca are si Murphy dreptate in afirmatiile lui. Sfarsitul zilei a fost cireasa de pe tort, si anume am aflat ca am ramas fara mobil atunci cand aveam mai mult nevoie de el, pe motivul ca imi expirase creditul.Aveam niste minute dar, din cate observ, de geaba le am daca nu am ceva credit pe langa.Peste partea cu notele proaste mai mult sau mai putin pe merit sar, k oricum este la ordinea zilei (la unele materii) azi fiind o repetare a faptelor.

Ceva totusi mi-a salvat ziua. Pentru prima data am primit telefon acasa, de la cei de la UPC, in care ma anuntau ca daca nu am platit factura la internet, ar fi frumos sa ma duc sa platesc, ne fiind inca nici o problema, dar sa nu fie nevoiti sa o taie mai incolo. Sa nu uit sa afirm ca facturile lor vin din an in pasti (sau poate mai rar) si mi-a fost taiat netul pe tema asta. Oricum, dragut din partea lor sa ma anunte telefoni. HIHIHI :))

miercuri, 30 mai 2007

Nu dupa mult...

Am revenit cu o mai mare sau mai mica bucurie in sectiunea perle!!! (zic mai mica, deoarece ar trebui sa aiba grija lumea ce spune)
Inainte insa de a spune ce am mai auzit pe la scoala, as dori sa ii multumesc profului, care mi-a oferit aceste subiecte, deoarece si aceasta ultima nascoceala tot de la cel de data trecuta vine.(personal ii voi multumi probabil dupa bac) Oricum, cred ca ar trebui sa ii ofer o bere.
Sa trec deci la subiect!! Nu a trecut mult, si domnul profesor ne-a mai invatat un lucru despre basm: "In basm raul invinge asupra binelui, dar totul se termina cu bine"!!! Se mai iau cei de la televiziune, de perlele scrise de copii in bac. Macar ei au o scuza; stres, inca invata, ... ; si la astfel de profesori, la ce sa te mai astepti de la bietii copii??? Deci ati retinut, raul invinge, si probabil se transforma in bine, cine stie...

In rest, NO COMMENT

duminică, 27 mai 2007

Vorbele sunt 0

M-am uitat la niste CSI-uri, si am prins un epiosod cu un final destul de interesant dupa parerea mea.
Tipa surdo-muta ii spunea agentului: "As we talk with our hands, you talk with your eyes". Aceasta afirmatie mi-a deschis o multime de intrebari: Surdo-mutii vorbesc prin semne, autistii folosesc desenele, orbii au o legatura cu lumea exterioara prin celelalte simturi, si totusi noi alegem cuvintele. Cum poti sa arati niste sentimente doar rostindu-le??? Cum poate o persoana de langa tine, (nu vorbesc de cazurile in care persoanele nu se vad, din cauza distantei), sa simta ceea ce spui tu. "Te iubesc!!"Spus des, si ca sa fi sigur ca persoana intelege. Niste cuvinte simple, dar oare au vre-o valoare??? DA, au, insa atunci cand in ochi sclipeste o lumina, o steluta mica de bucurie, atunci cand acei ochi sunt tristi, plinide lacrimi din cauza unei certi, pot fi 2000 de cuvinte de nepasare, caci valoarea lor este egala cu 0.

Ochii sunt cheia spre suflet, spre o persoana, ochii sunt glasul interior, ochii spun mai mult decat orice cuvant. Ei cer putine insa spun multe, si totusi noi uitam de multe ori sa aruncam o privire in ochii persoanei cu care vorbim, sa le urmarim sclipirea, se le ascultam soaptele...

De aceea acea afirmatie mi-a redeschis ochii si mi-a aratat ca in lume o privire este indeajuns pentru a intelege o persoana.

"As we talk with our hands, you talk with your eyes"

duminică, 20 mai 2007

19

Da, am atins si eu faimoasa varsta de 19ani. Dupa 18, cifra19nu mai prezinta asa mare interes, iar daca as putea as sari de la 18direct la 20pentru care iar am o pasiune deosebita. Bucuria mare a fost ca primul meu vot a fost ca un cadou de ziua mea. Iar ca un copil mic m-am bucurat de aceasta ocazie, fiind ceva nou si special.

Tot acum m-am hotarat sa mai fac o schimbare, de data asta pe blog. Mai multa lume mi-a spus ca ii displac k-urile, asa ca gandindu-ma ca ei sunt cei care ma citesc, sa le fac viata mai usoara, (si indirect si mie, sa nu ma mai chinui la fiecare cuvant). Iar daca tot sunt la sectiunea schimbari pe blog, as vrea sa mai aud niste pareri, niste idei...

Pana una alta am sa ma bucur de aceasta zi speciala pentru mine, si va salut calduros pana mai tarziu.

luni, 14 mai 2007

Perle din clasa a 12-a!! ;)

Uneori la scoala e mai interesant decat iti poti inchipuii!!! Iar de la cineva am auzit ca tot scoala este locul de unde inveti cele mai multe prostii.
Pai cum asa??? simplu, tinand cont ca o treime din copilariei si adolescenta o petreci in acest loc (asta daca nu chiulesti mai mult decat trebuie), nu ma mir ca auzi multe.

Una din prostiile pe care am auzit-o de la profi este ca "educatia duce la probleme mintale". Cum dracu tu ca si profesor sa afirmi tocmai in inspectie asa ceva??? Bineinteles ca s-a trezit un coleg sa ii atraga atentia, dar deja faptul era consumat, toata clasa radea pe ascuns.

O alta prostie pe care am auzit-o provine de la acelas profesor, si anume ca in toate basmele personajele principale evolueaza pe parcurs (ce e mai grav deabea urmeaza). Atunci noi niste draci de copii ce suntem am intrebat in ce fel evolueaza scufita rosie, ca doar tot personaj de basm este!! Raspuns: "Scufita rosie evolueaza din moarta in vie" !!! Ok, ori am eu o problema cu modul de a intelege, ori intradevar nu stie el sa se exprime, si tind sa cred ca varianta corecta este a doua. Sau poate isi bate joc de noi...

Ar mai fi cateva, dar momentan nu mi le aduc aminte, dar daca voi da peste caietul in care sunt notate, voi completa cu placere lista. :))

miercuri, 9 mai 2007

biserica vs viata

Aici vreau sa afirm ca e pur si simplu o parere, si sper sa nu atac pe nimeni...
Deci dupa cum spune si titlul voi incerca sa explic cum vad eu rostul bisericii.
De ceva vreme, dupa ce am fost pe la mai multe slujbe, si la catolici, si la protestanti, si prin biserica ortodoxa eu m-am hotarat sa ma las de a zice ca sunt o crestina desavarsita, si ca cred din tot sufletul in Dumnezeu (scuzati cacofonia). Sincer acum; cum pot sa spun ca sunt credincioasa, daca ma duc de 2 ori pe an la biserica intre timp mai beau, mai ascult muzica care pe bune nu are de-a face nimic cu biserica; si era sa uit cel mai important, minciuna, si partea cu injurat-ul, care serios vorbind, ca vrem ca nu vrem tot ne mai scapa. Vreau sa subliniez ca nu am nimic in potriva cu cei care cred, deoarece fiecare e liber sa faca ce vrea, dar eu am decis ca nu ma pot duce sa ma spovedesc si sa imi cer iertare saptamanal pentru ca am repetat aceleas pacate. Adica de cate ori in viata ne iarta??? De fapt de cate ori ne cerem cu adevarat iertare ca am pacatuit. Am citit si Biblia pentru multa vreme. Dupa un timp stiam aproape tot ce era important, sa nu mai spun ca ceea ce e scris in Biblie este doar jumate din ceea ce se predica la liturghii. Mai imi pun problema cat e traditie, si cat e cu adevarat "cuvantul lui Dumnezeu"! De exemplu in nici un loc in Biblie nu iti spune sa te rogi la sfinti, nu iti spune nici sa ti post.Si icoanele...
Da postul, este o chestie la fel de interesanta ca si facutul crucii cand treci pe langa o biserica! Ti post in ce priveste hrana, dar cel spiritual unde ramane??? In loc sa te concentrezi la curatirea sufletului, in timp ce nu mananci carne, iti continui linistit "viata de noapte", si poate te mai gandesti si la sex, ca doar viciile pot continua, ca daca trupul e vindecat, si ai tinut post, nu poate sa ti se reproseze nimic. Sincer, cred ca il ti de geaba in cazul asta.
Tot la fel e si faza cu crucea facuta inaintea bisericii. Pur si simplu nu inteleg persoanele pe care le vad zi de zi in autobuz sau pe strada citind ceva, sau vorbind cu cineva, ori de fata ori la telefon, iar cand trec pe langa o biserica isi fac cruce fara a se intrerupe din ce faceau(si slava domnului ca sunt multe). Pentru ce dracu va faceti cruce??? De ochii lumii probabil, ca cel de sus cu siguranta nu vede acelas lucru, adica si eu pot sa fac semne, oricand, ca le si cred sau ca au si valoare...
Deci hai sa admitem ca viata pe care o ducem nu e chiar ceea ce ne invata religia. Religia o fi ceva foarte strict, dar in general nu accepta cale de mijloc. Ori crezi si te comporti ca atare, ori nu mai zi ca esti credincios, doar fiindca ai fost botezat de cineva, fara a fi macar in stare sa spui daca vrei sau nu sa apartii acelei credinte.
Singurul lucru care ar trebui facut in cazul in care ai renuntat la credinta, este sa nu uiti ideile de baza, si anume de a ajuta pe ceilalti, de a fi bun, si de a iubi, deoarece sunt si norme ale societatii. Si sa nu condamni alte religii decat dupa ce le-ai analizat in profunzime, deoarece dupa ce am facut un an de istorie a religiilor am ajuns la concluzia ca toate au fost create mai mult sau mai putin pentru a avea frica de a face vreun rau, si toate au la baza aceeas invatatura. Restul gen cruciade sau terorism, aparent legate de religie au acest motiv doar pentru a justifica, a se disculpa, fara a avea vre-o legatura cu una din cartile sacre.

Atat deocamdata...

sâmbătă, 5 mai 2007

O mica pauza,

La ora actuala lucrez la un proiect, care sper ca dupa ce reusesc sa il finalizez sa pot sa il pun pe blog. Acest lucru imi ia ceva timp. De asemenea sunt in cautare de subiecte interesante, asa ca cei care ma cititi, poate ma puteti ajuta cu ceva despre care ati vrea sa stiti! :))

Pana una alta va salut, si astept bineinteles intrebari sau sugestii (cu cat mai multe cu atat mai bine) :P

pe curand

luni, 30 aprilie 2007

Prieten si/sau iubit

Nu inteleg ceva!!! De cand suntem mici ni se impuie capul cu fel de fel de definitii, care de multe ori nu au prea mare legatura cu realitatea. Probabil, asta e singura explicatie pe care o gasesc, ca sa fie si mai dureros, sa ne trezim mai de-a binelea, din basmul trait cand ni se da un picior in cur si suntem pe cont propriu.

Definitia prietenilor, de exemplu: Un prieten adevarat este acela care este alaturi de tine si la bine si la rau, poti sa il suni la orice ora din zi sau din noapte, si sta sa te asculte. Are rabdare si te bine dispune cand esti prost dispus, te sprijina in ceea ce faci, si iti doreste doar binele. De asemeni nu stiu cine ne invata ca prietenii ar trebui sa te ajute chiar si atunci cand sunt in competitie fata de noi!!! BLA, BLA, BLA!!! La ce dracu ne asteptam, sa se de-a la o parte si sa ne ofere locul lor??? Si apropo de dispusi de toanele noastre 24din 24, asta ar insemna sa nu mai aiba viata personala, adica sa fie ca o umbra tot timpul langa noi. Pe urma trezirea la realitate este crunta, brusc nici unul din prietenii pe care ii ai nu corespunde acestor standarde, nici unul nu este deci prieten, toti sunt egoisti, se gandesc doar la ei, si sunt buni doar in teorie. STOP!!!
Dar oare nu suntem noi aia care ii judecam prea dur??? Oare nu noi ne asteptam ca ei sa fie un fel de sclavi???? OARE NOI NU FACEM LA FEL??? Ba da, cu siguranta, dar e mai usr sa ii critici pe ceilalti, decat sa te vezi pe tine. NU vreau sa invinovatesc pe nimeni, caci si eu am gandit, si uneori gandesc la fel, deoarece este mai usor sa dai vina pe ala ca nu iti este prieten, decat sa recunosti ca de fapt tu esti cel care interpreteaza gresit.

Ajunge despre asta. As vrea sa mai adaug doar despre iubit, niste chestii in plus fata de ce e scris sub prieten. De la el, toata lumea se asteapta sa fie alaturi de tine, sa nu plece nicaieri fara tine, ca daca nu cu siguranta este un bou, un nesimtit, si o persoana total lipsita de sentimente! Recunosc o foarte mare greseala de-a mea savarsita de curand (nu am dus gandul pana la faza de bou, d-ar m-am lasat atacata si influentata, ca sunt om), si imi cer astfel iertare!!! Oare e chiar asa?? Oare daca vrea sa fie cu prietenii, sa simta ca e intr-un fel liber ar trebui sa i se dea in cap??? Oare asta este un lucru de neacceptat, o crima??? Nu cred!!! Sau mai bine zis, nu mai cred!!!

Prin asta vreau sa spun ca fiecare om are viata lui, fie iubit sau prieten, inainte de toate viata personala e importanta, pe urma familia, ca ea e cea care te creste, si pe urma prietenii, pe care fiecare si alege, si are si dreptul la acel timp destinat lui, deoarece e viata lui, sa faca ceea ce i se pare normal.

Nu cereti mai mult, ca daca e nevoie, vi se va da de catre cei dragi si fara sa va rugati de ei, dar in schimb, si voi trebuie sa faceti ceva!!!

V-am lasat, si imi cer iertare tuturor fata de care am facut aceasta gresala, si ii rog si pe ceilalti care inca nu s-au trezit sa se gandeasca la ce am spus, ca poate asa piciorul in cur nu va fi asa de dureros cum a fost pentru mine!!! :) ;)

marți, 17 aprilie 2007

NU STIU sau NU???

Am vrut si eu ca tot omul sa ma uit in seara asta la un film la televizor. Cum nu erau prea multe de ales, am dat si eu pe Gray's Anatomy. Ceea ce mi-a atras atentia, si mi-a ridicat niste semne de intrebare a fost o afirmatie de la sfarsitul filmului:
"Sometimes is better not to know and live in fear, because there is still a little hope . . ."
Era vorba despre o alegere pe care trebuia sa o ia Derek, unul din medici, de a-si parasi nevasta pentru Meredith sau nu. Insa nu asta este important, ci ideea in sine.

In adolescenta foarte des ne intalnim cu intrebari de genul: "Mama, pot sa merg in dreapta???Mama, pot sa fac aia??? " (asta pana la varsta la care suntetem lasati de capul nostru). Raspunsul uneori se nimerea sa fie: "Nu stiu, mai vedem!!!". Un raspuns total impartial, care nu lamureste pe nimeni, si care pe moment nu ne sadisface asteptarile. Acea tensiune este chiar suparatoare, stiind ca "Nu stiu, mai vedem!!!" poate evolua intr-un raspuns negativ, sau pozitiv, insa in modul de gandire a fiecaruia, acesta este totusi o speranta, o posibilitate inca de a fi DA!!!
De cele mai multe ori insa nu ne multumim si insistam, si aflam in unele situatii ca putem fi dezamagiti, raspunsul sa fie negativ.

Atunci va intreb eu pe voi, nu e mai bine oare sa stai sa fierbi, sa visezi, sa speri mai ales daca intrebarea nu necesita raspuns imediat, decat sa fi dezamagit???

Deci:
"Sometimes is better not to know and live in fear, because there is still a little hope . . ."

Asta da scoala!!!

De data asta voi face o exceptie ca sa va dezvalui cum decurge mai nou o saptamana de scoala, sau mai bien zis o luna!! Bineinteles ca nu voi intra in toate detaliile, ca ar deveni plictisitor, dar nu pot sa nu va spun ca este o lupa continua intre profi si colegi, si nu numai.


Pai, totul a inceput inainte de vacanta, cand profesorii faceau ca pe toti dracii ca de ce nu venim la scoala, ca nu avem note, ca nu ne trec, etc . . . (clasa a 12-a). Asa ca noi, copii cuminti, mai mult sau mai putin speriati de profesori, am mers la scoala, ca doar vine bacul nu??? Bun, ce sa vezi la scoala!! Pustiu, nici un om in afara de 3sferturi din clasa noastra si vre-o 3profesori, ca doar ceilalti fiind de prin alte locuri de origine, s-au tirat acasa, de vinerea mare.

Pe urma chiar azi ne-am dus la scoala, pentru o zi obijnuita, si surpriza mare!!! prima ora profa nici nu s-a sinchisit sa urce cele 3etaje pana la clasa, iar cand ajunsesem am fost anuntati ca urmatoarele 2ore nu se tin, la sport nici ca e interesat careva sa mearga, si au mai ramas ultimele 2ore, la care nu cred ca s-au gasit multi fraieri sa fie prezenti dupa 4ore de stat de geaba.

Halal scoala, macar anuntati si voi ca nu veniti ca nu ne suparam!!!
Si asta e hard work!!! Ma intreb insa din partea cui , a noastra sau a profilor.
O intrebare pentru voi: MAI ARE ROST SA CHIULESTI DE DRAGU DE A NU STA LA ORA, DACA CHIULESC PROFII???? :-/
Asa dai de niste copii mai tocilari ca profii TARE :p

Atat pe azi!!! ;)

luni, 16 aprilie 2007

Viata???

Viata este o condamnare inainte de pedeapsa mortii. Citandu-i pe niste filozofi francezi celebrii cum e Sartre sau Camue, aflam ca viata de fapt nu e libertate!

" L'homme est condamne a etre libre " - Jean-Paul Sartre (Omul este condamnat sa fie liber )
Acesta este unul din citatele mele preferate !! Una din intrebarile pe care mi-am pus-o a fost cum adica sa fi condamnat la liberate??? De ce condamnat??? Pai foarte simplu!! Esti condamnat deoarece nimeni nu alege daca , cand si unde sa se nasca. Suntem pur si simplu aruncati in lume, prin care suntem liberi sa facem ce credem de cuviinta. Hai, poate mai primim un mic ajutor, dar in rest ...

Si ce e aia libertate cand trebuie sa ai grija sa nu deranjezi pe ceilalti, sa indeplinasti asteptarile altora??? Si inainte de asta cum poate afirma o persoana ca este libera sa faca ORICE daca orice face trebuie sa raspunda in fata altcuiva???

Deci am ajuns la aceeas concluzie, si anume ca viata e doar o condamnare pana la sentinta finala, moartea (poate libertatea absoluta), desi prin asta nu vreau sa instig pe nimeni la crima sau sinucidere, fiindca mai trebuie sa se gandeasca la faptul ca dupa aceasta poate urma o alta viata, si cine stie ce ne rezerva viitorul, (poate una mult mai naspa . . .)

Si ajung asa la un nou proverb preferat, si anume :
"Multumeste-te cu ce ai, ca altfel pierzi si asta" sau "Putin e mai bine decat nimic" Adica fi happy ca ai atata libertate, ca poti sa nu o ai nici pe asta.

Ce mai atata filozofie???
See you next time!!! :))
Si astept niste pareri ;)

De ce??

De ce existam??? De ce scriem bloguri??? De ce traim??? De ce avem prieteni??? . . .

Nu de putine ori apare acea intrebare care ne da batai de cap. E cea mai simpla intrebare! DE CE?
Dar oare avem si raspunsuri???

In primul rand as raspunde la intrebarea de ce scriem bloguri. Cu toate ca este un raspuns care se gaseste foarte des in lumea blogarilor, si al meu nu e mult mai diferit, as vrea totusi sa il adaug.
Parerea mea este ca scriem bloguri fiindca vrem sa ne exprimam parerea in privinta anumitor lucruri, sau pur si simplu fiindca vrem sa fim cititi, sau ascultati.
Nu sunt de acord cu cei care afirma ca scriu bloguri doar pentru ei. Daca ai scrie doar pentru tine cu siguranta nu le-ai face publice, deci cu siguranta vrei sa trimiti ceva informatii cuiva, undei persoane interesate.
Ca sa dau un raspuns personal, eu scriu fiindca am ceva de spus, ce poate va ajuta pe cineva, sau va fi un mod de a iesi din plictiseala pentru altcineva.Scriu fiindca simt nevoia sa imi exprim parerea.

Acesta trebuias afie o mica introducere, urmand ca pe parcurs sa raspund si la celelalte
DE CE??