Prieten si/sau iubit

Nu inteleg ceva!!! De cand suntem mici ni se impuie capul cu fel de fel de definitii, care de multe ori nu au prea mare legatura cu realitatea. Probabil, asta e singura explicatie pe care o gasesc, ca sa fie si mai dureros, sa ne trezim mai de-a binelea, din basmul trait cand ni se da un picior in cur si suntem pe cont propriu.

Definitia prietenilor, de exemplu: Un prieten adevarat este acela care este alaturi de tine si la bine si la rau, poti sa il suni la orice ora din zi sau din noapte, si sta sa te asculte. Are rabdare si te bine dispune cand esti prost dispus, te sprijina in ceea ce faci, si iti doreste doar binele. De asemeni nu stiu cine ne invata ca prietenii ar trebui sa te ajute chiar si atunci cand sunt in competitie fata de noi!!! BLA, BLA, BLA!!! La ce dracu ne asteptam, sa se de-a la o parte si sa ne ofere locul lor??? Si apropo de dispusi de toanele noastre 24din 24, asta ar insemna sa nu mai aiba viata personala, adica sa fie ca o umbra tot timpul langa noi. Pe urma trezirea la realitate este crunta, brusc nici unul din prietenii pe care ii ai nu corespunde acestor standarde, nici unul nu este deci prieten, toti sunt egoisti, se gandesc doar la ei, si sunt buni doar in teorie. STOP!!!
Dar oare nu suntem noi aia care ii judecam prea dur??? Oare nu noi ne asteptam ca ei sa fie un fel de sclavi???? OARE NOI NU FACEM LA FEL??? Ba da, cu siguranta, dar e mai usr sa ii critici pe ceilalti, decat sa te vezi pe tine. NU vreau sa invinovatesc pe nimeni, caci si eu am gandit, si uneori gandesc la fel, deoarece este mai usor sa dai vina pe ala ca nu iti este prieten, decat sa recunosti ca de fapt tu esti cel care interpreteaza gresit.

Ajunge despre asta. As vrea sa mai adaug doar despre iubit, niste chestii in plus fata de ce e scris sub prieten. De la el, toata lumea se asteapta sa fie alaturi de tine, sa nu plece nicaieri fara tine, ca daca nu cu siguranta este un bou, un nesimtit, si o persoana total lipsita de sentimente! Recunosc o foarte mare greseala de-a mea savarsita de curand (nu am dus gandul pana la faza de bou, d-ar m-am lasat atacata si influentata, ca sunt om), si imi cer astfel iertare!!! Oare e chiar asa?? Oare daca vrea sa fie cu prietenii, sa simta ca e intr-un fel liber ar trebui sa i se dea in cap??? Oare asta este un lucru de neacceptat, o crima??? Nu cred!!! Sau mai bine zis, nu mai cred!!!

Prin asta vreau sa spun ca fiecare om are viata lui, fie iubit sau prieten, inainte de toate viata personala e importanta, pe urma familia, ca ea e cea care te creste, si pe urma prietenii, pe care fiecare si alege, si are si dreptul la acel timp destinat lui, deoarece e viata lui, sa faca ceea ce i se pare normal.

Nu cereti mai mult, ca daca e nevoie, vi se va da de catre cei dragi si fara sa va rugati de ei, dar in schimb, si voi trebuie sa faceti ceva!!!

V-am lasat, si imi cer iertare tuturor fata de care am facut aceasta gresala, si ii rog si pe ceilalti care inca nu s-au trezit sa se gandeasca la ce am spus, ca poate asa piciorul in cur nu va fi asa de dureros cum a fost pentru mine!!! :) ;)

NU STIU sau NU???

Am vrut si eu ca tot omul sa ma uit in seara asta la un film la televizor. Cum nu erau prea multe de ales, am dat si eu pe Gray's Anatomy. Ceea ce mi-a atras atentia, si mi-a ridicat niste semne de intrebare a fost o afirmatie de la sfarsitul filmului:
"Sometimes is better not to know and live in fear, because there is still a little hope . . ."
Era vorba despre o alegere pe care trebuia sa o ia Derek, unul din medici, de a-si parasi nevasta pentru Meredith sau nu. Insa nu asta este important, ci ideea in sine.

In adolescenta foarte des ne intalnim cu intrebari de genul: "Mama, pot sa merg in dreapta???Mama, pot sa fac aia??? " (asta pana la varsta la care suntetem lasati de capul nostru). Raspunsul uneori se nimerea sa fie: "Nu stiu, mai vedem!!!". Un raspuns total impartial, care nu lamureste pe nimeni, si care pe moment nu ne sadisface asteptarile. Acea tensiune este chiar suparatoare, stiind ca "Nu stiu, mai vedem!!!" poate evolua intr-un raspuns negativ, sau pozitiv, insa in modul de gandire a fiecaruia, acesta este totusi o speranta, o posibilitate inca de a fi DA!!!
De cele mai multe ori insa nu ne multumim si insistam, si aflam in unele situatii ca putem fi dezamagiti, raspunsul sa fie negativ.

Atunci va intreb eu pe voi, nu e mai bine oare sa stai sa fierbi, sa visezi, sa speri mai ales daca intrebarea nu necesita raspuns imediat, decat sa fi dezamagit???

Deci: "Sometimes is better not to know and live in fear, because there is still a little hope . . ."

Asta da scoala!!!

De data asta voi face o exceptie ca sa va dezvalui cum decurge mai nou o saptamana de scoala, sau mai bien zis o luna!! Bineinteles ca nu voi intra in toate detaliile, ca ar deveni plictisitor, dar nu pot sa nu va spun ca este o lupa continua intre profi si colegi, si nu numai.


Pai, totul a inceput inainte de vacanta, cand profesorii faceau ca pe toti dracii ca de ce nu venim la scoala, ca nu avem note, ca nu ne trec, etc . . . (clasa a 12-a). Asa ca noi, copii cuminti, mai mult sau mai putin speriati de profesori, am mers la scoala, ca doar vine bacul nu??? Bun, ce sa vezi la scoala!! Pustiu, nici un om in afara de 3sferturi din clasa noastra si vre-o 3profesori, ca doar ceilalti fiind de prin alte locuri de origine, s-au tirat acasa, de vinerea mare.

Pe urma chiar azi ne-am dus la scoala, pentru o zi obijnuita, si surpriza mare!!! prima ora profa nici nu s-a sinchisit sa urce cele 3etaje pana la clasa, iar cand ajunsesem am fost anuntati ca urmatoarele 2ore nu se tin, la sport nici ca e interesat careva sa mearga, si au mai ramas ultimele 2ore, la care nu cred ca s-au gasit multi fraieri sa fie prezenti dupa 4ore de stat de geaba.

Halal scoala, macar anuntati si voi ca nu veniti ca nu ne suparam!!!
Si asta e hard work!!! Ma intreb insa din partea cui , a noastra sau a profilor.
O intrebare pentru voi: MAI ARE ROST SA CHIULESTI DE DRAGU DE A NU STA LA ORA, DACA CHIULESC PROFII???? :-/
Asa dai de niste copii mai tocilari ca profii TARE :p

Atat pe azi!!! ;)

Viata???

Viata este o condamnare inainte de pedeapsa mortii. Citandu-i pe niste filozofi francezi celebrii cum e Sartre sau Camue, aflam ca viata de fapt nu e libertate!

" L'homme est condamne a etre libre " - Jean-Paul Sartre (Omul este condamnat sa fie liber )
Acesta este unul din citatele mele preferate !! Una din intrebarile pe care mi-am pus-o a fost cum adica sa fi condamnat la liberate??? De ce condamnat??? Pai foarte simplu!! Esti condamnat deoarece nimeni nu alege daca , cand si unde sa se nasca. Suntem pur si simplu aruncati in lume, prin care suntem liberi sa facem ce credem de cuviinta. Hai, poate mai primim un mic ajutor, dar in rest ...

Si ce e aia libertate cand trebuie sa ai grija sa nu deranjezi pe ceilalti, sa indeplinasti asteptarile altora??? Si inainte de asta cum poate afirma o persoana ca este libera sa faca ORICE daca orice face trebuie sa raspunda in fata altcuiva???

Deci am ajuns la aceeas concluzie, si anume ca viata e doar o condamnare pana la sentinta finala, moartea (poate libertatea absoluta), desi prin asta nu vreau sa instig pe nimeni la crima sau sinucidere, fiindca mai trebuie sa se gandeasca la faptul ca dupa aceasta poate urma o alta viata, si cine stie ce ne rezerva viitorul, (poate una mult mai naspa . . .)

Si ajung asa la un nou proverb preferat, si anume :
"Multumeste-te cu ce ai, ca altfel pierzi si asta" sau "Putin e mai bine decat nimic" Adica fi happy ca ai atata libertate, ca poti sa nu o ai nici pe asta.

Ce mai atata filozofie???
See you next time!!! :))
Si astept niste pareri ;)

De ce??

De ce existam??? De ce scriem bloguri??? De ce traim??? De ce avem prieteni??? . . .

Nu de putine ori apare acea intrebare care ne da batai de cap. E cea mai simpla intrebare! DE CE? Dar oare avem si raspunsuri???

In primul rand as raspunde la intrebarea de ce scriem bloguri. Cu toate ca este un raspuns care se gaseste foarte des in lumea blogarilor, si al meu nu e mult mai diferit, as vrea totusi sa il adaug.
Parerea mea este ca scriem bloguri fiindca vrem sa ne exprimam parerea in privinta anumitor lucruri, sau pur si simplu fiindca vrem sa fim cititi, sau ascultati.
Nu sunt de acord cu cei care afirma ca scriu bloguri doar pentru ei. Daca ai scrie doar pentru tine cu siguranta nu le-ai face publice, deci cu siguranta vrei sa trimiti ceva informatii cuiva, undei persoane interesate.
Ca sa dau un raspuns personal, eu scriu fiindca am ceva de spus, ce poate va ajuta pe cineva, sau va fi un mod de a iesi din plictiseala pentru altcineva.Scriu fiindca simt nevoia sa imi exprim parerea.

Acesta trebuias afie o mica introducere, urmand ca pe parcurs sa raspund si la celelalte DE CE??